Ziceam că îi voi cere iertare conopidei gratinate cu prima ocazie, şi ca să nu prelungesc aşteptarea aseară am invitat-o în cuptor. Mi-e tare drag de dânsa aşa că i-am făcut multe fotografii în timp ce ea, ca să parafrazez pe cineva, îmi arunca înapoi priviri tandre şi la un moment dat chiar şi calde. Pentru o companie selectă caşcavalul, smântâna şi untul au fost de la producătorii ardeleni de peste drum iară nucşoara de la producătorii francezi de ceva mai departe şi, well, mai din timp.
60 de grame de caşcaval de oaie, ras mărunt
180 de grame de smântână
2 ouă
2 linguri de unt topit
puţin pesmet
nucşoară, sare, piper
Conopida, medie (maxim 1 kg) se fierbe cam un sfert de oră până se înmoaie un pic apoi se scurge şi se depune într-o tavă unsă cu unt şi presărată cu pesmet. Peste ea se pune uşurel şi uniform smântâna în care s-au amestecat ouăle bătute, sarea şi nucşoara. Unora le place amestecul ăsta în cantitate mai mare, chiar să acopere obiectul gratinat. Mie îmi place să fie prezent un pic pe deasupra şi să formeze o bază doar subţire, astfel încât situaţia din tavă să fie una, să zicem, echilibrată.
A mai rămas piperul. Suntem prieteni tare buni şi-mi place să îl simt prezent, prin urmare l-am adăugat după ce am stropit cu unt topit compoziţia din tavă. Am dat-o astfel la cuptor, cam la 190 de grade, până s-a rumenit, şi după ce-a fost gata i-am zâmbit până a dispărut din farfurie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu