Păi? Ciorbă de lobodă, nu?


Nu cred că există vreun moment al zilei - sau al nopții, până la urmă - în care să nu meargă o farfurie de borș rece de lobodă. Există însă un singur moment al anului în care ciorba e perfectă, anume primăvara. Că loboda se poate ține în congelator sau că iese și toamna e altă treabă. Salata, ceapa, usturoiul verde, și apoi ridichile sau ștevia nu au același gust, acel gust, decât atunci când ies prima oară din an, după frig, din pământul umed, cu forțe proaspete, cele mai proaspete. De urzici nu mai vorbesc: dacă pe celelalte le mai cumpăr și toamna, cu urzicile îmi bat capul în exclusivitate primăvara. Așadar:


câteva legături de lobodă - 5, în cazul de față
1 rădăcină de pătrunjel sau păstârnac
1 morcov
o țelină mică
un pumn de orez
o legătură de ceapă verde
o legătură de pătrunjel
o legătură de mărar
o legătură de leuștean
un litru de borș


Ceapa și radacinoasele, tăiate mărunt, se pun la fiert. După 15 minute se adaugă loboda și orezul. Când orezul a fiert se adaugă borșul, dat în prealabil în clocot. După aproximativ 5 minute se oprește focul și se adaugă verdețurile tocate și, pentru prezentare, o lingură de ulei. Se servește oricum și oricând.

 

Almond tart, marzipan tart sau tarta de 1 aprilie



Arată ca o tartă de ciocolată - poate de unde și are ciocolată în compoziție, însă dacă te uiți mai bine la culoare și textură îți dai seama imediat că e ceva în neregulă cu ea. Dacă aveți prieteni food-geeks puteți să îi supuneți unui test, astfel:  

o ciocolată neagră 75%
100 de grame de smântână lichidă
50 de grame de unt 
50 de grame de făină de migdale/migdale măcinate 
câteva picături de esența bună de migdale
o bucata de pate brisée


Pe aluatul ăsta l-am ridicat în slăvi în nenumărate rânduri așa că nu mă repet. Work it, și uitați de aluatul "tip foitaj" din magazine: are muuulta margarină, mai nou niște chemicals pe lângă și un gust accordingly. Pate brisée e plutot simple de realizat mai ales de păstrat în congelator, if you catch my drift.


După ce am copt blatul (înțepat, cu foaie de copt și boabe de fasole deasupra 15 minute și încă 5-10 fără foaie și boabe) l-am scos, lăsat să respire vreo zece minute și  am pus făina de migdale. Dacă nu găsiți în magazine încercați să luați migdale crude, decojite, și să le măcinați. Eu am plâns ani de zile și după una, și după celelalte, iar ceea vedeți în poză e un fel de marfă de contrabandă. Mai nou am văzut însă că nu numai la magazinele tip bio sau plafar mai răsărite dar și la Matache, de exemplu, la taraba de nuts & spices, au început să se găsească constant.



Am topit ciocolata pe bain marie împreună cu smântâna lichidă, și am adăugat apoi untul bucățele și esența. Am turnat cremă peste migdale, în blatul de tartă copt, și am mai dat la cuptor cam 20 de minute. Cu 5 minute înainte să fie gata am pus deasupra și migdale prăjite, tăiate bucăți. 



Și iată. Arată ca o tartă de ciocolată cu migdale. Crema e însă complet diferită, și îi bucură și pe amatorii de ciocolată, și pe cei de marțipan, Iar dacă va plac biscuiții  cu ciocolată, sau mai precis ciocolata cu biscuit atunci trebuie să încercați tarta asta. Nu întru în detalii; dacă aveți prieteni food-geeks va vor explica ei de ce.
Un produs Blogger.